Definita cuvantului solinariu
solináriu s. m. – Canal. Gr. σωληνάριον (Murnu 51). Sec. XVII, înv. Azi solinar, s. m. (par, stîlp, trunchi drept și rotund; canal, tub, conductă), care apare și în mr., cf. bg. sulinar „țurțur”, sb. sulundar „tub”.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu solinariu
SAMÁRIU s. n. element chimic din grupa lantanidelor. (< fr. samarium) Vezi definitia »
DERIZÓRIU, -IE, derizorii, adj. (Despre valori) Neînsemnat, de nimic, ridicol. – Din fr. dérisoire, lat. derisorius. Vezi definitia »
zavragíu (pop.) (za-vra-) s. m., art. zavragíul; pl. zavragíi, art. zavragíii (-gi-ii) Vezi definitia »
călắciu (călấciu, câlấciu), s.n. (înv.) sabie turcească (folosită cu caftanul la investirea domnilor români). Vezi definitia »
LUTÉȚIU s. n. Element chimic trivalent din familia lantanidelor. – Din fr. lutécium, germ. Lutetium. Vezi definitia »