MONTÁNT, -Ă adj. Ridicat în sus, înălțat. // s.m. Bară sau stâlp vertical; balustru. ♦ Element de rezistență a celulei unui avion. [< fr. montant]. Vezi definitia »

Element de constructie care sparge sloiurile de gheata si dirijeaza flotantii catre deschiderile adiacente Vezi definitia »

CEMÉNT s.n. 1. Praf care se întinde pe suprafața unui metal pentru a fi cementat. 2. Substanță care acoperă rădăcina dintelui. [< fr. cément]. Vezi definitia »

INTERFERÉNT, -Ă adj. Care prezintă fenomenul de interferență. [< fr. interférent]. Vezi definitia »

APARTAMÉNT, apartamente, s. n. Grup de încăperi într-o clădire, care formează o unitate și servește, de obicei, ca locuință. – După fr. appartement. Vezi definitia »