Definita cuvantului spăimînta
spăimîntá (-t, át), vb. – A speria. – Var. înspăimînta, înv. și Banat spămînta, speminta. Origine incertă. Se consideră der. din lat. *expavῑmentāre (Philippide, Principii, 99; Densusianu, Rom., XXXIII, 286; Pușcariu 1612; Candrea; DAR) sau expaventāre (Crețu 369; Tiktin; REW 3035); dar der. este dificilă și sard. spamenta, prezentat ca argument cu acest prilej, nu constituie un paralelism (Wagner 112). Alternarea rezultatului se atribuie prezenței lui spaimă. – Der. (în)păimîntător, adj. (oribil, teribil).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu spăimînta
NUMEROTÁ, numerotez, vb. I. Tranz. A însemna o serie de obiecte sau de ființe cu numere în ordine succesivă (pentru a le putea identifica și a le deosebi între ele). – Din fr. numeroter. Vezi definitia »
unealta de taiat hartie Vezi definitia »
acésta pr. m., adj. pr. postpus m. (omul ~), g.-d. acéstuia, pl. acéștia (-tia); f. aceásta, g.-d. acésteia, pl. acéstea; g.-d. pl. m. și f. acéstora Vezi definitia »
Précista s. f. – Fecioara. – Megl. Preacista. Sl. prĕčista „preacurata” (Miklosich, Slaw. Elem., 41). Vezi definitia »
PILOTÁ vb. I. tr. A conduce (o navă, o aeronavă, o locomotivă etc.) ca pilot. ♦ intr. (Despre nave, trenuri) A merge mai încet, cu precauție, datorită greutăților, nesiguranței drumului. [< fr. piloter]. Vezi definitia »