Definita cuvantului spic
spic (-ce), s. n. – 1. Inflorescență a plantelor graminee. – 2. Vîrf, pisc, parte înaltă. – Mr. schic, megl. spic. Lat. spῑcum (Pușcariu 1617; REW 8148), cf. it. spigo, prov. espic, fr. épi, sp. espiga. – Der. spicui, vb. (a face spice; a aduna spice; a extrage, a culege); spicuitor, s. m. (persoană care spicuiește); înspica, vb. refl. (a da în spic; a crește plantele; a-i da mustața; a i se face părul măciucă).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu spic
STEREOSPECÍFIC, -Ă adj. (despre catalizatori) care permite formarea de polimeri cu structură regulată în spațiu. ◊ (despre enzime) care dirijează reacția catalizată de enzime spre formarea numai a unuia dintre stereoizomerii posibili. (< fr. stéréospécifique) Vezi definitia »
ASEMÁNTIC, -Ă adj. (despre unități lingvistice) lipsit de sens. (< fr. asémantique) Vezi definitia »
HIPERSÓNIC, -Ă, hipersonici, -ce, adj. 1. (Despre viteze) Care depășește viteza supersonică. 2. (Despre aparate de zbor) Care atinge o viteză hipersonică (1). Avion hipersonic. – Din fr. hypersonique, engl. hypersonic. Vezi definitia »
CANCELARÍSTIC, -Ă adj. (Peior.) De cancelarie; birocratic. [Cf. it. cancelleresco]. Vezi definitia »
strấșnic, strấșnice, s.n. (reg.) gaură făcută în butoi, ca să fermenteze mustul. Vezi definitia »