Definita cuvantului spic
spic (-ce), s. n. – 1. Inflorescență a plantelor graminee. – 2. Vîrf, pisc, parte înaltă. – Mr. schic, megl. spic. Lat. spῑcum (Pușcariu 1617; REW 8148), cf. it. spigo, prov. espic, fr. épi, sp. espiga. – Der. spicui, vb. (a face spice; a aduna spice; a extrage, a culege); spicuitor, s. m. (persoană care spicuiește); înspica, vb. refl. (a da în spic; a crește plantele; a-i da mustața; a i se face părul măciucă).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu spic
DIACRÍTIC, diacritice, adj.n. (În sintagma) Semn diacritic = semn grafic care dă unei litere a alfabetului o valoare specială. [Pr.: di-a-] – Din fr. diacritique. Vezi definitia »
TÓPIC, -Ă adj. Referitor la topică. ♦ (Despre nume) Care denumește locuri, localități. // adj., s.n. (Medicament) care modifică locul (pielea sau mucoasele) pe care se aplică. [< fr. topique, cf. lat. topicus < gr. topos – loc]. Vezi definitia »
HIPNÓTIC, -Ă adj. De hipnoză, provocat de hipnoză. ♦ Care hipnotizează; (fig.) fascinant, captivant, hipnotizant. // s.n. Medicament cu ajutorul căruia se realizează starea de somn; somnifer. [Cf. fr. hypnotique, lat. hypnoticus]. Vezi definitia »
HELIOGRÁFIC, -Ă, heliografici, -ce, adj. Referitor la heliografie. ◊ Hârtie heliografică = hârtie specială, sensibilă la acțiunea luminii, pe care se copiază la heliograf desene făcute pe hârtie de calc. [Pr.: -li-o-] – Din fr. héliographique. Vezi definitia »
TELEBIOMÉTRIC, -Ă, telebiometrici, -ce, adj. (Biol.) Referitor la telebiometrie, de telebiometrie. [Pr.: -bi-o-] – Din telebiometrie. Vezi definitia »