Definita cuvantului splină
splínă (-ne), s. f. – 1. Organ anatomic, lien. – 2. Contrafișă, tirant. – 3. Partea anterioară a unui vehicul. – Mr., megl. splină, istr. splinĕ. Lat. splĕnem ‹ gr. σπλήν (Cihac, I, 260; Philippide, Principii, 148; Pușcariu 1625; REW 8164; Diculescu, Elementele, 476), cf. sl. splina, alb., bg. splin (Miklosich, Fremdw., 127). Der. din ngr. σπλήνα (Cihac, II, 701; Murnu 52; Tiktin) sau din sl. (Conev 90; Rosetti, III, 92) nu este posibilă, dacă se are în vedere rotacismul istr. și din Trans. (cf. Petrovici, Dacor., X, 32). Der. splina (var. splini, însplina, însplinoșa), vb. (a suferi de splină anumite animale); splinuță, s. f. (plantă, Solidago virga aurea). Din rom. provin mag. szplina (Edelspacher 22) și bg. splină (Capidan, Raporturile, 212).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu splină
SEROTONÍNĂ s. f. substanță hormonală secretată de celulele cromafine ale peretelui intestinal și de diverse țesuturi, cu acțiune vasoconstrictoare. (< fr. sérotonine, engl. serotonin) Vezi definitia »
răzálă, răzále, s.f. (reg.) cuțit pentru retezatul stupilor; rozătoare pentru legume. Vezi definitia »
INDEHISCÉNȚĂ s.f. Însușire a fructelor indehiscente. [< fr. indéhiscence]. Vezi definitia »
copáiță, s.f. sg. (reg.) scoarță de cireș uscată, amestecată cu paie, aprinsă de flăcăi în postul Paștilor pe un vârf de deal, de unde strigă fetele. Vezi definitia »
PATRÚLĂ, patrule, s. f. Subunitate militară care îndeplinește o misiune de cercetare. de pază, de control etc.; persoană care face parte dintr-o astfel de subunitate. ◊ Patrulă de aviație = subunitate formată din 3-4 avioane militare. – Din germ. Patrulle. Vezi definitia »