MAXILÍTĂ s.f. (Med.) Osteită a maxilarelor. [< fr. maxillite]. Vezi definitia »

MONTÚRĂ, monturi, s. f. Piesă sau parte a unui sistem tehnic în care se montează o altă piesă a acestuia. ♦ Spec. Mod de fixare a pietrelor prețioase într-o bijuterie; garnitură de metal care fixează o piatră prețioasă într-o bijuterie sau care adăpostește mecanismul unui ceasornic. – Din germ. Montur, fr. monture. Vezi definitia »

SUBNARCÓZĂ s.f. (Med.) Somn ușor, incomplet, provocat prin folosirea de anestezice generale în doze slabe. [< fr. subnarcose]. Vezi definitia »

VÉRGURĂ, vergure, s. f. (Înv.) Fecioară. – Lat. *virgula (= virgo, -inis). Vezi definitia »

SENTINÉLĂ s.f. v. santinelă. Vezi definitia »