TRANSFÚZIE s.f. Introducere în venele unui bolnav a unei cantități de sânge, de ser fiziologic sau de plasmă sanguină. [Gen. -iei. / < fr. transfusion, cf. lat. trans – dincolo, fusio – vărsare]. Vezi definitia »

CONOTÁȚIE s.f. 1. (Log.) Complex de caractere care aparțin unei situații concrete. 2. (Lingv.) Sens al unui cuvânt sau al unei expresii care deviază valoarea denotativă, sensul obișnuit și care depinde uneori de context, de condiții locale și sociale. [Gen. -iei, var. conotațiune s.f. / < fr. connotation]. Vezi definitia »

REFÁCȚIE, refacții, s. f. 1. Reducere a taxelor vamale pentru mărfurile care au suferit de pe urma transportului pe mare, micsorându-și astfel valoarea. 2. (În sintagma) Refacția căii = înlocuirea elementelor componente ale unei căi ferate ca urmare a uzurii sau scăderii siguranței de funcționare. – Din fr. réfaction. Vezi definitia »

FLEBOTOMÍE s.f. Deschidere a unei vene pentru a lua sânge; venesecție. [Gen. -iei. / < fr. phlebotomie, cf. gr. phleps – venă, tome – tăiere]. Vezi definitia »

SCATOLOGÍE, scatologii, s. f. Glumă, afirmație sau scriere în care se vorbește de lucruri triviale, scabroase (legate de excremente). ♦ (Med.) Tendință patologică de a utiliza cuvinte scabroase. – Din fr. scatologie. Vezi definitia »