TOALÉTĂ, toalete, s. f. 1. Faptul de a se găti, de a se dichisi (spălându-se, pieptănându-se, îmbrăcându-se); dichisire, îngrijire, găteală. ◊ Loc. adj. De toaletă = care servește la îngrijirea și la curățarea corpului. ♦ Closet (prevăzut cu chiuvetă). (Concr.) Totalitatea obiectelor de îmbrăcăminte (femeiască); p. restr. rochie. (Concr.) Mobilă compusă dintr-o oglindă și mai multe dulăpioare, rafturi etc., unde se țin obiectele necesare îngrijirii tenului, părului etc. [Pr.: to-a-] – Din fr. toilette. Vezi definitia »

SPOVÁDĂ, spovede, s. f. (Reg.) Spovedanie. – Postverbal al lui spovădui. Vezi definitia »

SINDÉZĂ s.f. (Biol.) Împerechere a cromozomilor omologi în profaza meiotică. [< fr. syndèse, cf. gr. syndesis – legătură]. Vezi definitia »

OCTÓDĂ s.f. Tub electronic cu opt electrozi. [< fr. octode, cf. gr. okto – opt + (electr)od]. Vezi definitia »

CÂRPUȘOÁRĂ, cârpușoare, s. f. Diminutiv al lui cârpă. - Cârpă + suf. -ușoară. Vezi definitia »