Definita cuvantului stareț
stáreț (-ți), s. m. – Superior al unei mănăstiri de călugări. – Var. stariț. Sl. starĭcĭ „bătrîn” (Miklosich, Slaw. Elem., 46; Cihac, II, 362; Conev 109). – Der. stariță (var. stareță), s. f. (călugăriță care conduce o mănăstire), din sl. starica „bătrînă”; stăreție, s. f. (locuința starețului; funcție de stareț); staroste, s. m. (conducător, șef al unei bresle; primar, guvernator al unui oraș; pețitor), din sl. (pol.) starosta „bătrîn”; stărostesc, adj. (de staroste); stărosti, vb. (înv., a exercita funcția de staroste; a peți); stărostie, s. f. (calitatea de staroste sau de pețitor); stărostit, s. n. (pețit).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu stareț
prânzúț, prânzúțuri, s.n. 1. (înv. și reg.) prânzișor, prânz mic. 2. (reg.) mijlocul zilei când se ia prânzul. 3. prânzul de dimineață, prânzul mic. Vezi definitia »
SLĂBÚȚ, -Ă, slăbuți, -e, adj. Diminutiv al lui slab. – Slab + suf. -uț. Vezi definitia »
prepelecúț, prepelecúți, s.m. (reg.) prepeleac (v.) mic. Vezi definitia »
gârmăț (gârméț), gârméți, s.n. (reg.) purcel, godac. Vezi definitia »
șărănúț, șărănúți, s.m. (reg.) crap mic, crăpcean, ciortănaș, șărănel. Vezi definitia »