Definita cuvantului staul
stául (-le), s. n. – Grajd. – Var. stau(r). Lat. stablum, formă populară, în loc de stabulum (Pușcariu 1640; REW 8209), cf. it. stabbio, prov. estable, fr. étable, cat. establa, sp. establo, port. estrabo, ngr. σταύλος. Var. staur, din pl. lui stau, stauri (Candrea). – Der. stauină, s. f. (Munt., loc potrivit pentru țarc), din lat. *stabŭlῑna (Lacea, Dacor., II, 624), sau mai probabil de la stau, cu suf. -ină, cf. pescuină, vizuină. – Din rom. provin în mag. stál, istál, stár (Drăganu, Dacor., VII, 199).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu staul
ÎNDESTÚL, -Ă, îndestuli, -le, adj. (Înv.) Destul. ♦ (Adverbial) Cât trebuie, cât se cuvine; de ajuns. – În + destul. Vezi definitia »
1. Rezultatul actiunii de marketing sau advertising prin care un produs, serviciu, institutie capata o imagine unitara recunoscuta... 2. imagine a unui produs, serviciu, promovata constant si care contribuie la consolidarea capitalului unui brand (sinonim cu marca) Vezi definitia »
funcția întărește organul prov. (er., glum.) viața sexuală activă menține potența. Vezi definitia »
GALAÓNUL s. n. art. Dans popular cu mișcare rapidă, executat numai de bărbați; melodie corespunzătoare acestui dans. – Et. nec. Vezi definitia »
SOMNAMBÚL, -Ă, somnambuli, -e, s. m. și f. Persoană care suferă de somnambulism; noctambul. ◊ (Adjectival) Ființă somnambulă. – Din fr. somnambule. Vezi definitia »