Definita cuvantului stăura
stăurá (-r, át), vb. (Trans.) A privi cu teamă sau cu mirare, a se minuna. Origine necunoscută. Ar putea fi cuvînt identic cu a astăura, vb. (Banat, a pîndi, a urmări), pe care DAR îl derivă de la staur „grajd”, presupunînd că înseamnă „a urmări din grajd”, ipoteză greu de admis. Poate în loc de sgăura ‹ sgău, cf. sgîi.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu stăura
REORCHESTRÁ vb. tr. a orchestra din nou o bucată muzicală. (< fr. réorchestrer) Vezi definitia »
cileándra (ciuleandra) s.f. invar. (adv.) (reg.) fără căpătâi, brambura, craina. Vezi definitia »
CALDARA, Antonio (1670-1736), compozitor italian. Reprezentant al barocului. Opere, serenade, piese pentru voce, pentru pian, oratorii, mise. Vezi definitia »
EXTRA2 adj. inv. care este de calitate superioară. (< fr. extra) Vezi definitia »
GOÚRA s. f. porumbel mare, purtând un moț ridicat, din Noua Guinee; porumbel evantai. (< fr. goura) Vezi definitia »