SCOROJÍ, scorojésc, vb. IV. Refl. (Mai ales la pers. 3) 1. (Despre lemn, piele, hârtie sau obiecte făcute din ele) A se usca foarte tare, a se deteriora, a se strica (la suprafață) deformându-se, cojindu-se. 2. (Despre vopsele, tencuieli și despre obiectele pe care sunt aplicate) A se degrada (la suprafață) prin umflare, cojire etc. din cauza condițiilor de mediu; a se coșcovi, a se coji, a se burduși. 3. (Despre pielea corpului unor ființe) A se coji, a se descuama; a se zbârci, a se crăpa din cauza uscăciunii. ♦ P. ext. (Despre oameni sau părți ale lor) A slăbi foarte mult; a se scofâlci. – Pref. s + coroji (reg. „a (se) coșcovi”). Vezi definitia »

amijí, pers. 3 sg. amijéște, vb. IV (reg. înv.) 1. a începe a moțăi 2. a începe a se lumina de ziuă Vezi definitia »

CHERRAPUNJI [tʃerapúndʒi], oraș în NE Indiei (Meghalaya), în Pod. Shillong, la 1.400 m alt.; 84 mii loc. (1978, cu suburbiile). Aici s-a înregistrat (1861) cea mai mare cantitate anuală (22.990 mm) și lunară (9300 mm) de precipitații de pe glob. Vezi definitia »

nojí¹, nojésc, vb. IV (reg.) 1. a lega tare, vârtos. 2. (refl.; despre sânge) a se închega. 3. a pune deoparte; a economisi. 4. a prospera, a progresa. 5. a crește. Vezi definitia »

VĂTĂJÍ vb. IV. v. vătăși. Vezi definitia »