Definita cuvantului stenahorie
stenahoríe (-íi), s. f. – 1. Necaz, perplexitate. – 2. Neliniște, nemulțumire, indispoziție, apăsare. Ngr. στενοχωρία (Tiktin; Gáldi 256). – Der. stenahorisi, vb. (a goni, a încolți; a oprima), din ngr. στένοχωρῶ, aorist στενοχώρισα; stenos, s. n. (înv., opresiune), din ngr. στένωσις.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu stenahorie
ENERVÁȚIE s.f. (Med.) Ablațiune sau secționare a unui nerv sau a unui grup de nervi. [< fr. énervation]. Vezi definitia »
SUPREMAȚÍE s. f. superioritate absolută; poziție dominantă; preponderență. (< fr. suprématie) Vezi definitia »
FOTOCROMOXILOGRAFÍE s. f. procedeu de reproducere în culori cu clișee gravate în lemn; stampă obținută prin acest procedeu. (< fr. photochromoxylographie) Vezi definitia »
POLAROGRAFÍE s.f. Metodă de analiză electrochimică a unor substanțe într-o soluție prin înregistrarea grafică a variației intensității curentului electric care se realizează în soluție. [Gen. -iei. / < fr. polarographie, cf. lat. polus – pol, gr. graphein – a scrie]. Vezi definitia »
RADIOTELEFONÍE s. f. Sistem de comunicație telefonică radioelectrică, în ambele sensuri, cu ajutorul a două posturi de radioemisiune și a două posturi de radiorecepție. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiotéléphonie. Vezi definitia »