Definita cuvantului sticlă
stíclă (-le), s. f. – 1. Substanță solidă casantă, transparentă sau opacă. – 2. Butelie, flacon. – 3. Ochelari. – Var. Mold. steclă și der. Sl. stῑklo (Miklosich, Slaw. Elem., 47; Cihac, II, 365; Conev 62) cf. bg. stăklo, sb. staklo, rus. stekló. – Der. sticlar, s. m. (fabricant de sticlă; Arg., hoț de bijuterii și pietre prețioase); sticlărie, s. f. (obiecte de sticlă; fabrică sau magazin de sticlă); sticli, vb. (a luci, a scili, a scînteia; a aținti, a pironi ochii), cf. sb. stakliti „a luci”; sticlos, adj. (lucios, neted, cizelat; stins, despre ochi); sticlui, vb. (a pune geamuri).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu sticlă
fleándură, flénduri, s.f. (reg.) 1. zdreanță, haină zdrențuită din care curg petecele. 2. femeie prostituată; buleandră, fleoarță, fleorțotină, fleștură, șuleandră. Vezi definitia »
PERMEÁNȚĂ s. f. mărime magnetică, raportul dintre fluxul magnetic și tensiunea magnetică din lungul circuitului. (< fr. perméance) Vezi definitia »
FIÉSTĂ s. f. festival, sărbătoare, petrecere în țările de limbă spaniolă, ulterior și în alte țări din America. (< sp. fiesta) Vezi definitia »
PRECANCERÓZĂ s. f. vegetații veneriene mari și abundente, dezvoltate pe o mucoasă sau pe un tegument care evoluează în neaoplasm. (< fr. précancérose) Vezi definitia »
suptúră, suptúri, s.f. 1. (pop.) sugere, supt (cu gura, cu botul și cu buzele). 2. prădare. Vezi definitia »