Definita cuvantului stîng
stîng (-gă), adj. – În partea unde se află inima. – Mr. (a)stînga, megl. stǫng. Lat. *stancus „obosit”, cf. it. stanco „obosit” (Battisti, V, 3617), v. it. mano stanca „mîna stîngă” (Tiktin; REW 8225; Kisch, Dacor., IV, 774-76; Candrea), alb. štenk. – Der. stîngaci, adj. (care scrie sau lucrează cu mîna stîngă; greoi, neîndemînatic); stîngăcie, s. f. (calitatea de a fi stîngaci; neîndemînare).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu stîng
TRÁULING s. n. pescuit în largul mărilor cu ajutorul traulului. (< engl. trawling) Vezi definitia »
FÁSUNG s.n. Piesă în care se înșurubează becul electric, asigurându-i astfel contactul cu circuitul electric; dulie. [< germ. Fassung]. Vezi definitia »
SLANG [SLENG] s. n. 1. ansamblu de cuvinte și expresii de origine populară pe care englezii le folosesc în vorbirea curentă. 2. argou englez al unei meserii, al unui grup social. (< engl. slang) Vezi definitia »
KING s.m. Vechi instrument muzical chinez, constând dintr-un șir de pietre așezate pe un cadru, care, lovite cu un bastonaș, produc sunete diferite. (‹ engl. king) Vezi definitia »
OBLÓNG, -Ă adj. lunguieț, alungit. (< fr. oblong, lat. oblongus) Vezi definitia »