Definita cuvantului stol
stol (-luri), s. n. – 1. Masă. – 2. Reședință, capitală. – Megl. stol „scaun”. Sl. stolŭ „bază”, din v. germ. stôls (› germ. Stuhl), cf. cr., slov., rus. stol „masă” (Cihac, II, 370). Înv. – Der. stoler, s. m. (tîmplar, dulgher), din sl. stolarĭ, rut., rus. stoljar (Tiktin; Conev 76); stolerie, s. f. (tîmplărie); stoleriță s. f. (nevastă de tîmplar); stoliță, s. f. (înv., capitală, reședință), dim sb., rus. stolica; stolnic, s. m. (înv., servitor care se ocupa de masă; înv., băiat la bucătărie; dregător domnesc, șeful bucătărie palatului; din sec. XVIII, titlu onorific de boierie, asimilat de Regulamentul Organic cu gradul de căpitan), din sl. stolĭnikŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 46); stolniceasă, s. f. (nevastă de stolnic); stolnicie, s. f. (slujba de stolnic); stolnicel, s. m. (băiat care servea masa). – Din rom. provine ngr. στόλνιϰος (Meyer, Neugr. St., II, 79).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu stol
SERICÍCOL, -Ă, sericicoli, -e, adj. Care ține de sericicultură, privitor la sericicultură. – Din fr. séricicole. Vezi definitia »
CONTRÓL s.n. 1. Verificare, analiză permanentă sau periodică a unei activități pentru a urmări mersul ei și pentru a lua măsuri de îmbunătățire. ♦ Supraveghere continuă (morală sau materială); stăpânire. ♦ Putere de dirijare a propriilor gesturi și mișcări. ◊ Cifră de control = exponent care indică limitele cantitative ale producției. 2. Instituție însărcinată cu supravegherea unor activități. 3. (La pl.) Registru de evidență a personalului (și animalelor) unei unități militare. [Pl. -oale, -oluri. / < fr. contrôle]. Vezi definitia »
COL s.n. Parte îngustată de formă cilindrică a unui organ sau a unui os. [Pl. -luri. / < fr. col, lat. collum- gât]. Vezi definitia »
MARGHIÓL, -OÁLĂ, marghioli, -oale, adj. (Reg.) Deștept, isteț; p. ext. șmecher, șiret, ștrengar; ușuratic. – Din ngr. marghiólos. Vezi definitia »
vânjól s.n. (înv. și reg.) 1. sucire, încovoiere. 2. agitare, luptă. Vezi definitia »