Definita cuvantului strădanie
strădánie (-ii), s. f. – 1. (Înv.) Chin, suferință, calvar. – 2. Efort, silință. Sl. stradanije (Miklosich, Slaw. Elem., 46; Cihac, II, 371). – Der. strădalnic, adj. (laborios, activ, harnic), din sl. stradilinu „care îndură”, cu suf. -nic (după Tiktin și Candrea, dintr-un sl. *stradaniniku); strădănui, vb. refl. (Mold., a se căzni, a se strădui); strădui, vb. refl. (a îndura, a suferi; a se forța, a se căzni), cf. sl. stradati „a îndura”; străduință, s. f. (efort); străduitor, adj. (sîrguincios, silitor).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu strădanie
EPECÍE s.f. (Biol.) Folosire a indivizilor unei specii ca substrat de către indivizii altei specii. [Gen. -iei. / < fr. époecie, cf. gr. epi – pe, oikos – casă]. Vezi definitia »
ARHEOGRAFÍE s. f. Disciplină istorică care se ocupă cu publicarea textelor și a manuscriselor antice. [Pr.: -he-o-] – Din fr. archéographie. Vezi definitia »
AMELIORÁȚIE, ameliorații, s. f. 1. Ameliorare. 2. (La pl.) Îmbunătățiri funciare. [Pr.: -li-o. – Var.: ameliorațiúne s. f.] – Din fr. amélioration. Vezi definitia »
ARTROTOMÍE s. f. incizie chirurgicală a unei articulații. (< fr. arthrotomie) Vezi definitia »
audiție dublă, dedublarea sunetelor Vezi definitia »