Definita cuvantului străfige
străfíge (-g, -?), vb. – A strănuta. Origine necunoscută. (ALR, I, 78) și după Scriban, în Banat și Mold.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu străfige
PAHIMENÍNGE s.m. Duramater. [< fr. pachyméninge, cf. gr. pachys – gros, meninx – membrană]. Vezi definitia »
HÓGE, hogi, s. m. Preot sau, p. ext., învățător, dascăl la mahomedani. [Var.: hógea s. m.] – Din tc. hoca Vezi definitia »
EXÍGE vb. III. tr. A cere imperios, insistent. [Pron. eg-zi-, p.i. exig, ger. exigând. / < lat. exsigere, fr. exiger]. Vezi definitia »
DIRÍGE, diríg, vb. III. Tranz. (Înv.) A conduce, a dirija. – Fr. diriger (lat. lit. dirigere). Vezi definitia »
DÓGE s.m. Conducător (ales prin vot) al vechilor republici italiene Veneția și Genova. [< it. doge]. Vezi definitia »