Definita cuvantului strămurare
strămuráre (-ắri), s. f. – Băț lung și ascuțit, prăjină cu vîrf de fier. – Var. strămur(ariță), străminare. Mr. strimurare, strimulare, megl. strămulari. Lat. *stimulāria, de la stimulāre „a incita” (Tiktin; REW 8261; Capidan 276; Candrea; cf. Cihac, I, 265). Var. strămur pare să reprezinte lat. stimulus; Tiktin crede că este o formă artificială, latinistă; dar nu există indicii că strămur ar putea fi calc latinizant al lui stimulus. Alb. strumullar provine din rom. (Capidan, Dacor., VII, 152). – Der. strămura, vb. (a înțepa, a excita; Bucov., a amenința).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu strămurare
IODIZÁRE, iodizări, s. f. (Fon.) Palatalizare a unei consoane sub influența unui iot; apariția unui iot înaintea unei vocale anterioare la început de cuvânt sau de silabă; iotacizare, iotacism (2). – V. iodiza. Vezi definitia »
FOSILIZÁRE s.f. Ansamblu de fenomene fizice, chimice și biologice care intervin după moartea unui organism animal sau vegetal și fac posibilă conservarea acestuia în stratele geologice sub formă de fosilă. [< fosiliza]. Vezi definitia »
DIVAGÁRE s.f. 1. Faptul de a divaga; digresiune, divagație. 2. Schimbarea direcției unui curs de apă când ajunge în regiunile joase cu pantă mică. [< divaga]. Vezi definitia »
DESEMNÁRE s.f. Faptul de a desemna. [< desemna]. Vezi definitia »
STERILIZÁRE, sterilizări, s. f. Acțiunea de a steriliza și rezultatul ei. – V. steriliza. Vezi definitia »