Definita cuvantului strămurare
strămuráre (-ắri), s. f. – Băț lung și ascuțit, prăjină cu vîrf de fier. – Var. strămur(ariță), străminare. Mr. strimurare, strimulare, megl. strămulari. Lat. *stimulāria, de la stimulāre „a incita” (Tiktin; REW 8261; Capidan 276; Candrea; cf. Cihac, I, 265). Var. strămur pare să reprezinte lat. stimulus; Tiktin crede că este o formă artificială, latinistă; dar nu există indicii că strămur ar putea fi calc latinizant al lui stimulus. Alb. strumullar provine din rom. (Capidan, Dacor., VII, 152). – Der. strămura, vb. (a înțepa, a excita; Bucov., a amenința).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu strămurare
GĂZDUÍRE, găzduiri, s. f. Acțiunea de a găzdui și rezultatul ei. – V. găzdui. Vezi definitia »
protocoláre s.f. (înv.) autentificare, legalizare (de acte, documente). Vezi definitia »
zdrăngăníre s. f., g.-d. art. zdrăngănírii; pl. zdrăngăníri Vezi definitia »
RAMOLÍRE s.f. Acțiunea de a se ramoli și rezultatul ei; ramolisment, ramoliție. [< ramoli]. Vezi definitia »
PETRIFICÁRE s.f. Acțiunea de a (se) petrifica și rezultatul ei; petrificație. [< petrifica]. Vezi definitia »