Definita cuvantului strănut
strănút (-tă), adj. – Cu o pată albă pe nas sau pe bot. – Var. stărnut, strenut. Origine incertă. După Tiktin și Candrea, din a strănuta „e elimina cu zgomot aerul din plămîni pe nas și pe gură”, dar legătura lor semantică nu este clară. Ar putea fi pus în legătură cu sl. sruna „căprior”, cf. bg. sărna, sb. srna „căprior” (Densusianu, GS, I, 348 și VII, 279; Rosetti, II, 82); deși destul de greu cu got. stairno › germ. Stern „stea” (Gamillscheg, Rom. Germ., II, 254; Pușcariu, Lr., 273). După Skok, ZRPh., L, 272, cf. REW 8242N, din lat. stella, cu infixul r, ca bol. strela, sp. estrella.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu strănut
BARBÚT s. n. Joc de noroc cu zaruri. – Din tc. barbut. Vezi definitia »
BĂÚT2, -Ă, băuți, -te, adj. 1. Care și-a astâmpărat setea cu apă. 2. Beat. – V. bea. Vezi definitia »
CNUT, cnuturi, s. n. Bici făcut dintr-o curea de piele sau dintr-o funie, uneori cu multe sfârcuri prevăzute cu alice de plumb în vârf; nagaică. – Din rus. knut. Vezi definitia »
FIZIOTERAPEÚT, fizioterapeuți, s. m. Specialist în fizioterapie. [Pr.: -zi-o-te-ra-pe-ut] – Din fizioterapeutică (derivat regresiv). Vezi definitia »
NECREZUT, -Ă, necrezuți, -te, adj. Care nu este de crezut, care nu se poate crede. ♦ Nemaipomenit, extraordinar. – Ne- + crezut. Vezi definitia »