Definita cuvantului strănut
strănút (-tă), adj. – Cu o pată albă pe nas sau pe bot. – Var. stărnut, strenut. Origine incertă. După Tiktin și Candrea, din a strănuta „e elimina cu zgomot aerul din plămîni pe nas și pe gură”, dar legătura lor semantică nu este clară. Ar putea fi pus în legătură cu sl. sruna „căprior”, cf. bg. sărna, sb. srna „căprior” (Densusianu, GS, I, 348 și VII, 279; Rosetti, II, 82); deși destul de greu cu got. stairno › germ. Stern „stea” (Gamillscheg, Rom. Germ., II, 254; Pușcariu, Lr., 273). După Skok, ZRPh., L, 272, cf. REW 8242N, din lat. stella, cu infixul r, ca bol. strela, sp. estrella.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu strănut
SPAȚIONÁUT s. m. călător în spațiul cosmic; astronaut. (< fr. spationaute) Vezi definitia »
PRECIPÚT s. n. (jur.) drept acordat unei persoane de a lua o anumită parte dintr-un bun înainte de partaj. (< fr. préciput) Vezi definitia »
MIÁUT, miaute, s. n. (Rar) Mieunat. [Pr.: mia-ut] – Din miau. Vezi definitia »
MAZÚT s. n. (Rar) Păcură. – Germ. Masut (fr. mazout). Vezi definitia »
necunoscut Vezi definitia »