știrbínă, știrbíne și știrbíni, s.f. (înv. și reg.) 1. loc gol între dinți; știrbitură. 2. loc unde marginea unui obiect este ruptă; ciublitură. 3. locul unde se rupe o măsea la roata morii. Vezi definitia »

cioandră, cioandre s. f. discuție; vorbărie. Vezi definitia »

CONTRAMÍNĂ s. f. lucrare subterană făcută cu scopul de a descoperi și a distruge o mină pusă de inamic. (< fr. contre-mine) Vezi definitia »

picioárcă, picioárce, s.f. (reg.) cartof. Vezi definitia »

UIMEÁLĂ s. f. (Înv.) Faptul de a uimi; uluială, zăpăceală. Vezi definitia »