DIADÉMĂ s.f. Obiect de podoabă în formă de cunună împodobită cu pietre scumpe, cu care suveranii își încoronau fruntea ca semn al regalității. ♦ Bijuterie pe care o poartă femeile pe frunte la anumite ocazii. [Pron. di-a-, var. diadem s.n. / < lat., gr. diadema, cf. fr. diadème]. Vezi definitia »

TROMBÓZĂ, tromboze, s. f. Boală provocată de astuparea unui vas sangvin cu un cheag de sânge. – Din fr. thrombose. Vezi definitia »

a nu ști de glumă expr. 1. a nu avea simțul umorului; a riposta când se fac glume la adresa / pe seama sa. 2. a fi exigent; a fi intransigent. Vezi definitia »

BRÚTĂ, brute, s. f. Om brutal. – Fr. brute. Vezi definitia »

busólă (busóle), s. f. – Instrument alcătuit dintr-un cadran și un ac magnetic care se așază pe direcția nord-sud. – Mr. pusulă. Fr. boussole. În mr., din tc. pusula (‹ ngr. μπούσουλα). Vezi definitia »