TEOCRAȚÍE, teocrații, s. f. Formă de guvernământ caracteristică lumii antice, în care autoritatea, considerată ca emanând de la divinitate, este exercitată de preoți; stat cu o astfel de formă de guvernământ. [Pr.: te-o-] – Din fr. théocratie. Vezi definitia »

zăpódie (-ii), s. f. – Prăpastie, canion, strîmtoare. – Var. zăpoadă, Olt. zăpodină. Sl. zapodŭ „ascunziș” (Cihac, II, 270), var. din sb. zapodina. Vezi definitia »

TRADÚCȚIE s. f. poliptoton. (< lat. traductio) Vezi definitia »

salepăríe, salepăríi, s.f. (înv.) meseria saleparului (v.). Vezi definitia »

ACROFONÍE s. f. pronunțare accentuată a inițialei unui cuvânt. (< fr. acrophonie) Vezi definitia »