Definita cuvantului strîjnic
strîjnic (-ci), s. m. – Mînz de unul sau doi ani. – Var. strîșnic, înv. strijac, strușnic. Sl. strižĭnikŭ, de la strižati „a tunde oile” (Cihac, II, 374); pentru semantism, cf. costreș.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu strîjnic
DISCHERATÓZIC, -Ă adj. Referitor la discheratoză. [< fr. dyskératosique]. Vezi definitia »
ADIABÁTIC, -Ă adj. (Despre un fenomen fizico-chimic) Produs fără a ceda sau a primi căldură din exterior. [Pron. -di-a-. / < fr. adiabatique, cf. gr. adiabatos – impenetrabil]. Vezi definitia »
PSEUDOFONÉTIC, -Ă adj. Referitor la pseudofonetism. [Cf. it. pseudofonetico]. Vezi definitia »
DINÁSTIC, -Ă adj. referitor la dinastie. (< fr. dynastique) Vezi definitia »
PARABOLIC2, -Ă adj. în formă de parabolă2; curbat. ♦ antenă ~ă = antenă (2) cu un ecran reflectant în formă de paraboloid. (< fr. parabolique, germ. parabolisch) Vezi definitia »