Definita cuvantului strîjnic
strîjnic (-ci), s. m. – Mînz de unul sau doi ani. – Var. strîșnic, înv. strijac, strușnic. Sl. strižĭnikŭ, de la strižati „a tunde oile” (Cihac, II, 374); pentru semantism, cf. costreș.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu strîjnic
PALINÓDIC, -Ă adj. referitor la palinodie; care retractează, revine. (< fr. palinodique) Vezi definitia »
SANGVÍNIC, -Ă adj. sangvin. (< germ. sanguinisch) Vezi definitia »
BRAHMÁNIC, -Ă adj. Brahman. [Cf. fr. brahmanique]. Vezi definitia »
MATRONÍMIC, -Ă, matronimici, -ce, adj. (În sintagma) Nume matronimic = nume dat după numele mamei. – Din it. matronimico. Vezi definitia »
LINGURÍC s. n. v. lingurică. Vezi definitia »