OBSOLESCÉNȚĂ s.f. Declasare tehnologică a unui material industrial prin apariția altuia, mai modern; uzură morală. ◊ obsolescență profesională = proces de învechire a componentelor unei profesiuni ca urmare a asimilării progresului tehnico-științific. (< engl., fr. obsolescence) Vezi definitia »

EPIFRÁZĂ s. f. figură retorică prin care se adaugă unei fraze ce pare terminată una sau mai multe părți în care se dezvoltă o idee accesorie. (< fr. épiphrase) Vezi definitia »

PĂRẤNGĂ, părângi, s. f. Prăjină; spec. prăjină, bară cu care se transportă o greutate de către două persoane (pe umeri). ◊ Loc. adv. În părângă sau de-a părânga = pe umerii a două persoane (cu ajutorul unei prăjini) sau pe umărul unei singure persoane. – Lat. phalangae. Vezi definitia »

zănoágă s. f., g.-d. art. zănoágei; pl. zănoáge Vezi definitia »

HAPLOÍDĂ, haploide, adj.f. (Biol.; în sintagma) Fază haploidă = stare în care se află celulele sexuale în nucleele cărora există o jumătate din numărul de cromozomi caracteristic celulelor somatice; haplofază. – Din fr. haploïde. Vezi definitia »