Definita cuvantului sugel
sugél (-éi), s. m. – 1. Panarițiu. – 2. Urzică-moartă (Lamium purpureum, L. album). – Var. sugiu. Lat. sūgĭllum, rezultatul unei contaminări a lui sĭgĭllum „pecete” cu sūgillāre „a face vînătăi” (Pușcariu, Dimin., 172; REW 7903), cf. it. sugello „sigiliu” și, pentru confuzia ambelor cuvinte, Vitt. Pisani, IF, LIII, 22-3. Contaminarea cu suge (Tiktin; Candrea), nu pare o ipoteză necesară. Sugiu apare în loc de *sugeu, sing. reconstituit după pl. sugei (după Candrea, de la sugel considerat drept dim.).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu sugel
STIHURÉL, stihurele, s. n. (Depr.) Diminutiv al lui stih (1); versuri lipsite de valoare. Vezi definitia »
PROSPEȚÉL, -EÁ, prospeței, -ele, adj. Diminitiv al lui proaspăt. – Proaspăt + suf. -el. Vezi definitia »
CINÉL2, cinele, s. n. (Muz.) Cimbal. – Din it. cinelli. Vezi definitia »
PIOCOLPOCÉL s. n. inflamație supurativă a peretelui superior al vaginului. (< fr. pyocolpocèle) Vezi definitia »
BATÉL s.n. Vaporaș. (din it. battello) Vezi definitia »