Definita cuvantului șui
șúi (-ie), adj. – Subțire, zvelt, mlădios. Originw incertă, probabil sl., cf. slov. šujati „a subția”. Legătura cu ceh., slov. šuhaj „zvelt” (Cihac, II, 396) nu este sigură. – Der. șuia, vb. refl. (a subția); șuieț, adj. (delicat); șuiat, adj. (subțire, se zice despre fierul de marcat); șuierătură, s. f. (fier de marcat); șuiță, s. f. (varietate de marmotă, Spermophilus citillus), probabil prin aluzie la aspectul ei sau din slov. svisec (Cihac, II, 395; legătura cu bg. šuek (Candrea), slov. šûica (Scriban), este mai puțin sigură).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu șui
PIRUÍ, pers. 3 píruie, vb. IV. Intranz. (Despre păsări) A cânta în triluri; a ciripi. – Formație onomatopeică. Vezi definitia »
tescui, tescuiesc v. t. (intl.) a ancheta sever pe cineva. Vezi definitia »
SEMUÍ, semuiésc, vb. IV. Tranz. 1. (Înv.) A asemăna; a compara. 2. (Pop.) A confunda. – De la semăna2. Vezi definitia »
CANGURULUI (KANGAROO) [kæŋgərú:], Insula ~, ins. în S Australiei, la întrarea în G. St. Vicent și Spencer (Marele Golf Australian); 4,35 mii km2; c. 3,3 mii loc. Relief cu aspect deșertic. Parcuri naționale. Vezi definitia »
ZBURĂTUÍ, zburătuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) 1. A zburătăci (1). 2. A reteza dintr-o lovitură, făcând să cadă, să se prăbușească. – Din zbura. Vezi definitia »