Definita cuvantului suplica
suplicá (-c, -át), vb. – A se ruga de cineva. Lat. supplicare (sec. XIX), it. supplicare. – Der. suplică, s. f. (cerere, jalbă), din fr. supplique; suplicant, s. m., din it. supplicante.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu suplica
SOLIDIFICÁ vb. refl. a trece din stare lichidă în stare solidă; a se întări; (despre grăsimi) a se slei. (< fr. solidifier, it. solidificare) Vezi definitia »
răzmâncá, răzmănânc, vb. I (reg.) a dușmăni, a face rău altuia. Vezi definitia »
REEVOCÁ vb. I. tr. A evoca din nou. [< re- + evoca]. Vezi definitia »
-PLICÁ elem. „a îndoi”. (< lat. plicare) Vezi definitia »
ATACÁ vb. I. tr. 1. a efectua un atac. 2. (fig.) a lua atitudine potrivnică față de o situație, de o teorie etc.; a critica, a acuza. 3. a distruge, a mina. ◊ a cere în justiție anularea sau reexaminarea unei hotărâri ori a unui act juridic. 4. a aborda (o problemă, un subiect, o discuție). II. intr. 1. a lua inițiativa într-o întrecere sportivă. 2. a începe executarea unei piese muzicale. III. refl. (fam. a se simți jignit; a se ofusca. (< fr. attaquer) Vezi definitia »