Definita cuvantului surghiun
surghiún (-nuri), s. n. – Deportare, exil. Var. Mold. surgun. Mr. surghiune, megl. surghiun. Tc. sürgün (Roesler 603; Șeineanu, II, 329; Lokotsch 1950), cf. ngr. σουργούνια, alb. sürgün, bg. sjurgjun. – Der. surghiuni, vb. (a exila); surghiunie, s. f. (deportare); surgunlîc, s. n. (înv., exil), din tc. sürgünlik.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu surghiun
un vc in curu' tau Vezi definitia »
PETÚN s.n. (Bot.) Tabac. [< fr. pétun, cf. port. petum]. Vezi definitia »
Un sit arheologic este o locație (ori un grup de situri) în care s-a prezervat evidență a activității trecute (fie preistorică, istorică sau contemporană) și care a fost sau poate fi investigată științific. Vezi definitia »
un animal din africa de sud Vezi definitia »
CEAÚN, ceaune, s. n. Vas de tuci, de formă emisferică, cu două toarte unite printr-un mâner, folosit pentru fierberea mămăligii sau a altor mâncăruri. ♦ Conținutul unui asemenea vas; cantitatea care încape într-un asemenea vas. [Pl. și: ceaunuri] – Din tăt. ca(h)un, ucr. ca(v)un. Vezi definitia »