Definita cuvantului sută
sútă (-te), s. f. – Numărul care urmează după nouăzeci și nouă. – Mr., megl. sută. Sl. suto (Miklosich, Slaw. Elem., 48; Cihac, II, 381), cf. bg., sb., cr., ceh., pol., rus. sto. Trecerea lui ŭ › u este greu de explicat, cf. Meillet, Bull. Soc. Linguist., XIX, 91 și Skok, Slavia, IV, 132, și i-a determinat pe unii cercetători să gîndească la o proveniență persană a cuvîntului rom. și nu sl. (G. Meyer, Alb. St., IV, 47). Este singurul numeral rom. de origine nelatină. Der. sutar, s. n. (sută, centenar; Arg., bilet de o sută de lei); sutaș, s. m. (centurion); sutălea (var. sutelea), num. ord.; sutime, s. f. (a suta parte; centenar); însuti, vb. (a multiplica cu o sută).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu sută
carată, carate s. f. (intl.) unitate de măsură (lună, an) pentru durata unei condamnări penale. Vezi definitia »
pilúgă, pilúgi, s.f. (reg.) scobitură în talpa, în vatra sau în pereții unei galerii de mină, în care se introduc capetele stâlpilor și armăturii galeriei. Vezi definitia »
STELIȘOÁRĂ, stelișoare, s. f. (Reg.) 1. Steluță (I). 2. (Bot.) Steliță. – Stea + suf. -ișoară. Vezi definitia »
PASTEURELÓZĂ PAS-Tö-/ s. f. boală infecțioasă gravă a animalelor și păsărilor domestice, manifestată prin septicemie hemoragică; holera păsărilor. (< fr. pasteurellose) Vezi definitia »
CUCÚLĂ s.f. Veșmânt cu glugă purtat de călugării catolici, confecționat din stofă groasă și aspră. [< lat. cucullus, cf. fr. cuculle]. Vezi definitia »