Definita cuvantului șutili
șutilí (-lésc, -ít), vb. – A linguși, a se băga pe sub pielea cuiva. – Var. șuteli, șutuli. Origine incertă este cuvîntul înv. (sec. XVI), care se mai folosește încă; pare der. din sl. šutiti „a glumi”, cf. ceh. šutiti „a glumi”, rus. šutitĭ, cu suf. expresiv -li (cf. șotie). Legătura semantică este evidentă, cf. burla „glumă” și „înșelare”, chanza „glumă” și „viclenie” etc. Rezultatul inițial trebuie să fie șuti, după cum se vede din der. șuteală, s. f. (lingușeală, înșelătorie față de), șulititură, s. f. (înv., lingușeală, periere). Dacă această ipoteză este exactă, atunci șuti, vb. (a fura) cuvînt de Arg., mu poate fi decît același termen; explicația prin intermediul țig. šau-, participiul šuto „a pune” (Graur 109; Vasiliu, GS, VII, 127; Juilland 177) nu pare suficientă și oricum nu l-ar explica pe Coresi. – Der. șuț, s. m. (hoț); șuteală, s. f. (furt); șutitor, s. m. (hoț).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu șutili
METALI- elem. v. Metalo-. Vezi definitia »
șondrolí, șondrolésc, vb. IV (reg.) 1. a vorbi încet, domol; a sta la taifas. 2. a cicăli. Vezi definitia »
STEGOCEFÁLI s.m.pl. Ordin de amfibieni primitivi fosili din era paleozoică, având craniul acoperit cu plăci osoase; (la sg.) animal din acest ordin. [Sg. stegocefal. / < fr. stégocéphales, cf. gr. stegos – acoperiș, kephale – cap]. Vezi definitia »
FILI- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(în formă de) fir”. [Cf. it., fr. fili-, lat. filum]. Vezi definitia »
pujlí, pers. 3 sg. pujléște, vb. IV (reg.) 1. (despre câini; în forma: pujni) a lătra răgușit. 2. (refl.) a se strica, a se face de nimic. Vezi definitia »