populéț, populéți, s.m. (reg.) pop mic; popușor. Vezi definitia »

CODRULÉȚ, codrulețe, s. n. Diminutiv al lui codru; codruț. – Codru + suf. -(u)leț. Vezi definitia »

COPILEȚ, copileți, s. n. Vlăstar care răsare pe lângă tulpina porumbului; p. ext. copil² (1). – Copil² + suf. -eț. Vezi definitia »

MURGÚȚ, -Ă, murguți, -e, adj., s. m. și f. Diminutiv al lui murg². – Murg² + suf. -uț. Vezi definitia »

mistréț (mistreáță), adj. – Ambiguu, promiscuu. Lat. mĭxtῑcius (Candrea, Conv. Lit., XXXIX, 1132; Candrea, Éléments, 16; Candrea-Dens., 1087; Tiktin), cf. sp. mestizo. Se zicea și se mai zice încă despre tot ce aparține în același timp la două rase sau naturi diferite (timp mistreț, timp nedeterminat, între bun și rău); sau despre plante ori despre animale sălbatice care aparțin unei specii cultivate sau domestice (măr mistreț, măr pădureț: porc mistreț, „porc sălbatic” sau „de pădure”). Pentru infixul r, cf. abruz. ammistricari față de rom. amesteca. Ipoteza unui lat. *mixturicius (Pușcariu, Dacor., VII, 478) nu e necesară. Der. din alb. mistrec „pitic” (Șeineanu, Création metaphorique, II, 1905, 92) nu e admisibilă; din contră, alb. trebuie să provină din rom. (Capidan, Dacor., VII, 154). – Der. mistricioniu, adj. (Banat, hibrid); mistrițat, adj. (Olt., hibrid; amestecat). Vezi definitia »