Definita cuvantului tabiet
tabiét (-turi), s. n. – 1. Obicei, stil, deprindere. – 2. Viață confortabilă, comoditate, satisfacție. – Var. tabet. Mr. tabiete, megl. tabiet. Tc. (arab.) tabiat (Ronzevalle 116; Șeineanu, II, 339; Lokotsch 1967), cf. ngr. ταμπέτι, alb., sb. tabiat, bg. tabiĭat. – Der. tabietliu, adj. (cu tabieturi, maniac, pedant), din tc. tabiatli.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu tabiet
CIÓCNET, ciocnete, s. n. Zgomot produs de lovirea a două obiecte tari. – Ciocni + suf. -et. Vezi definitia »
BUDGÉT s. n. v. buget1. Vezi definitia »
INCRÉT s.n. Increție. [< germ. Inkret]. Vezi definitia »
curét s.n. sg. (reg., înv.) mers, curs, drum. Vezi definitia »
GRUPET s. n. (muz.) Ornament melodic (notat prin semnul ~ plasat deasupra unei note) din execuția a patru sunete întrâ��o singurĂ� mĂ�surĂ� (împreunĂ� cu sunetul principal). -Din it. Gruppetto Vezi definitia »