Definita cuvantului electrocar
ELECTROCÁR, electrocare, s. n. Cărucior autopropulsat, acționat de un motor electric alimentat de la o baterie de acumulatoare proprie, folosit pentru transportul de materiale pe distanțe scurte în ateliere, depozite, gări etc. – Electro- + car. Cf. engl. electrocar, germ. Elektrokarren.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu electrocar
izvorár, izvorári, s.m. (înv.) meșter de găsit izvoarele pentru puțuri. Vezi definitia »
cornár, cornári, s.m. (înv.) 1. slujbaș care strângea cornăritul (v.). 2. cel care la arat ținea coarnele plugului; cornaci, cornici. 3. plug cu un singur corn. 4. stâlpul din colțul (cornul) casei; colțar. Vezi definitia »
PISTOLÁR, pistolari, s. m. 1. Specialist în tragerea cu pistolul1 (1). ♦ (Sport) Trăgător specializat în probe de tir cu pistoletul. 2. Scandalagiu care se bate cu pistolul1 (1). – Pistol1 + suf. -ar. Vezi definitia »
tăneár, tăneáruri, s.n. (reg.) 1. conac cu acareturi. 2. gospodărie la câmp pe timpul muncilor agricole. 3. cătun. 4. locul unde dorm vitele vara. Vezi definitia »
MILITÁR, -Ă, militari, -e, s. m. și f., adj. l. S. m. și f. Persoană care face parte din cadrele armatei sau care își face stagiul militar; ostaș, oștean. 2. Adj. Care aparține armatei sau militarilor (1), privitor la armată sau la militari, specific armatei sau militarilor; făcut după principii proprii armatei; milităresc, ostășesc. ◊ Serviciu (sau stagiu) militar = stagiu pe care sunt obligați să-l presteze toți bărbații valizi ai unei țări. ♦ Realizat sau efectuat prin sau de către armată. – Din fr. militaire, lat. militaris, germ. Militär. Vezi definitia »