Definita cuvantului eminență
EMINÉNȚĂ, eminențe, s. f. (Urmat de un pronume posesiv) Titlu dat cardinalilor și (în trecut) episcopilor catolici. ◊ Eminență cenușie = persoană influentă care, din umbră, manevrează un personaj oficial, un partid etc. – Din fr. éminence, lat. eminentia.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu eminență
PRUDÉNȚĂ s. f. Însușirea de a fi prudent; prevedere, precauție, circumspecție. – Din fr. prudence, lat. prudentia, it. prudenza. Vezi definitia »
tăpătúră, tăpătúri, s.f. (reg.) crestătură în copac înainte de a-l tăia; tapă. Vezi definitia »
CIRIPEÁLĂ, ciripeli, s. f. Ciripire; sunete caracteristice scoase de unele păsărele. – Ciripi + suf. -eală. Vezi definitia »
ETIMORFÓZĂ s. f. modificare morfologică a plantelor cauzată de factori externi. (< etio- + morfoză) Vezi definitia »
AGRIMENSÚRĂ s. f. Tehnica măsurătorilor topografice și cadastrale simple ale terenurilor agricole. – It. agrimensura (lat. lit. agri mensura). Vezi definitia »