Definita cuvantului emite
EMÍTE, emit, vb. III. Tranz. 1. A enunța, a exprima, a lansa o părere, o teorie etc. ♦ A transmite, a anunța. 2. A elabora, a scoate, a da o lege, un decret etc. ♦ A pune în circulație o bancnotă, o hârtie de valoare etc. 3. A produce gaze, radiații etc. care se pot propagă în mediul înconjurător. – Din lat. emittere. Cf. fr. émettre.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu emite
fiinte Vezi definitia »
MONDENITÁTE, mondenități, s. f. Eveniment, întâmplare, particularitate a vieții mondene. ♦ Faptul de a fi monden; înclinare spre viața mondenă. – Din fr. mondanité (după modern). Vezi definitia »
SUCCESIBILITÁTE s. f. 1. drept de a moșteni. 2. ordine de succesiune; felul în care are loc. (< fr. successibilité) Vezi definitia »
VERACITÁTE s.f. (Liv.) Caracterul a ceea ce este adevărat, conform cu realitatea. [Cf. fr. véracité, lat. veracitas]. Vezi definitia »
nemeșéște adv. (înv.) ca nemeșii, în felul nemeșilor. Vezi definitia »