Definita cuvantului emițător
EMIȚĂTÓR, -OÁRE, emițători, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care emite; emisiv. ◊ Post emițător = post de radioemisiune. 2. S. n. Dispozitiv, aparat sau instalație care emite unde sonore ori electromagnetice sau impulsii de curent. Emițător radio = radioemițător. – Emite + suf. -ător (după fr. émetteur).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu emițător
MAGNETIZATÓR, -OÁRE I. adj. care magnetizează. II. s. m. persoană care magnetizează (1), care practică magnetismul animal. (după fr. magnétiseur) Vezi definitia »
ORGANIZATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care organizează. (< fr. organisateur) Vezi definitia »
TULBURĂTÓR, -OÁRE, tulburători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care tulbură; (în special) care neliniștește, emoționează, dă prilej de meditație. [Var.: turburătór, -oáre adj.] – Tulbura + suf. -ător. Vezi definitia »
plimbătór, plimbătoáre, s.m. și f. 1. (înv.) persoană care se plimbă. 2. (reg.) numele unui jucător dintr-un joc de copii cu mingea. 3. (înv.; s.f.) loc de promenadă; plimbare. 4. (pop.; s.f.) closet. Vezi definitia »
ALUNECĂTÓR, -OÁRE, alunecători, -oare, adj. Care alunecă. ♦ (Substantivat, n.) Piesă mobilă, la unele mașini și aparate, care se deplasează prin alunecare. – Din aluneca + suf. -(ă)tor. Vezi definitia »