AUTOFLAGELÁȚIE s. f. autoflagelare. (< fr. autoflagellation) Vezi definitia »

DIZENDOCRINÍE s.f. (Med.) Tulburare în funcționarea glandelor endocrine; discrinie. [< fr. dysendocrinie, cf. gr. dys – dificil, fr. endocrine – endocrin]. Vezi definitia »

SCÂRBOȘÉNIE, scârboșenii, s. f. Însușirea de a fi scârbos; (concr.) lucru scârbos, ființă scârboasă; faptă, purtare, vorbă scârboasă. – Scârbos + suf. -enie. Vezi definitia »

EPISTEMOLOGÍE s. f. parte a gnoseologiei care studiază procesul cunoașterii din cadrul diferitelor științe; teorie a cunoașterii științifice. (< fr. épistémologie) Vezi definitia »

CAPITULÁȚIE s.f. (Ist.) Convenție care asigură supușilor unui stat anumite privilegii pe teritoriul altui stat. ♦ Convenție impusă de către o țară capitalistă unei țări semicoloniale, prin care se obțin anumite privilegii pentru cetățenii săi stabiliți acolo. [Gen. -iei, var. capitulațiune s.f. / cf. fr. capitulation, it. capitulazione]. Vezi definitia »