RADIOSÓNDĂ, radiosonde, s. f. Instrument folosit pentru efectuarea observațiilor meteorologice (presiune, temperatură, umiditatea aerului) în păturile superioare ale atmosferei, prin semnale radio². [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiosonde, germ. Radiosonda, engl. radio-sonde. Vezi definitia »

TÂRȘÂITÚRĂ, târșâituri, s. f. Târșâit¹. [Pr.: -șâ-i-. – Var.: (reg.) târșâitúră s. f.] – Târșâi + suf. -tură. Vezi definitia »

ABATÉSĂ, abatese, s.f. Călugăriță care conduce o abație. – Din it. abbadessa. Cf. lat. abbatissa. Vezi definitia »

CONCORDÁNȚĂ s.f. 1. Faptul de a concorda; potrivire, acord. ◊ Concordanța relațiilor de producție cu caracterul forțelor de producție = lege economică potrivit căreia relațiile de producție trebuie să corespundă cu caracterul forțelor de producție; concordanța timpurilor = ansamblu de reguli potrivit cărora se fixează acordul timpului verbului dintr-o propoziție dependentă cu timpul verbului din propoziția regentă. 2. (Geol.) Raportul dintre două strate sau serii de strate care s-au sedimentat continuu. [Cf. fr. concordance, it. concordanza]. Vezi definitia »

REOBÁZĂ, reobaze, s. f. Măsură a stării de excitabilitate a unui nerv, mușchi etc., reprezentată de valoarea minimă a intensității stimulului natural sau artificial necesară pentru a provoca excitația. [Pr.: re-o-] – Din fr. rhéobase. Vezi definitia »