CONCÓRDIE s.f. (Rar) Înțelegere; armonie. [Gen. -iei. / < lat., it. concordia]. Vezi definitia »

CONSTITÚȚIE, constituții, s. f. 1. Totalitatea particularităților morfologice, funcționale și psihologice ale unui individ; structură fizică generală a corpului omenesc. 2. Lege fundamentală a unui stat, investită cu o forță juridică superioară celorlalte legi, care cuprinde principiile esențiale ale organizării lui, stabilește drepturile și datoriile principale ale cetațenilor, sistemul electoral, organizarea organelor supreme și locale etc., reflectând astfel stadiul de dezvoltare socială, economică și politică la un moment dat a statului respectiv. [Var.: constituțiúne s. f.] – Din fr. constitution, lat. constitutio, -onis. Vezi definitia »

VECHÍE, s. f. (Înv.) Vechime; antichitate. – Vechi + suf. -ie. Vezi definitia »

SINAFÍE, sinafii, s. f. Fenomen care se produce atunci când două versuri sunt strâns unite, astfel încât are loc eliziunea de la unul la altul sau același cuvânt termină un vers și îl începe pe celălalt. – Din fr. synaphie, ngr. sináfia. Vezi definitia »

CINECROMÍE s. f. ramură a cinematografiei despre filmele color. (< fr. cinéchromie) Vezi definitia »