Socrate (Greacă: Σωκράτης Sōkrátēs) (n. cca. 470 î.Hr. – d. 7 mai 399 î.Hr.) filosof al Greciei Antice, născut la Atena. Gândirea socratică gravitează în jurul cunoașterii de sine – Gnothi se auton. Metoda socratică implica principiul neștiinței, ironia și maieutica, nu în separație, ci în unitatea lor. În arătarea adevărului, Socrate ia ca principiu prim teza: „Știu că nu știu nimic”. Socrate a fost primul gânditor care a luat ca obiect al meditației sale ființa umană. Vezi definitia »

oáste(óști), s. f. – 1. Armată. – 2. (Înv.) Război. – Mr. oaste, megl. ǫsti, istr. oste. Lat. hostem (Diez, I, 297; Pușcariu 1216; Candrea-Dens., 1278; REW 4201), cf. it. oste, prov., v. fr. ost, sp. hueste, port. hoste. – Der. ostaș, s. m. (soldat, combatant); ostășesc, adj. (militar); ostășește, adv. (militărește); ostăși, vb. (a servi în armată); ostășie, s. f. (serviciul militar); ostășime, s. f. (mulțime de ostași); oști, vb. (a servi în armată; a lupta); oștire, s. f. (oaste; înv., expediție militară); oștean, s. m. (soldat); oștenesc, adj. (militar); oștenește, adv. (militărește); oștenie, s. f. (militărie); oștime, s. f. (oaste); oștitor, s. m. (înv., soldat); oștitură, s. f. (înv., ordin de bătălie). Vezi definitia »

MIXTE s.f. pl. – V. mixt (2) [DEX'98] Vezi definitia »

INTEGRALITÁTE s.f. Stare a unui lucru complet. ♦ Proprietatea unei expresii diferențiale de a admite o integrală. [Cf. fr. intégralité]. Vezi definitia »

AFINITÁTE s.f. 1. Potrivire, asemănare, apropiere (fizică sau morală). 2. Proprietate a substanțelor de a se combina chimic unele cu altele. 3. Înrudire prin alianță. [Cf. fr. affinité, lat. affinitas – înrudire prin alianță]. Vezi definitia »