HIRSÚT, -Ă adj. 1. Neîngrijit, cu barba și cu părul zbârlit. 2. Aspru, grosolan. ♦ Ursuz. 3. (Bot.; despre un organ) Prevăzut cu peri lungi, rigizi. [< fr. hirsute, cf. lat. hirsutus]. Vezi definitia »

ZĂCÚT¹ s. n. Zăcere. – V. zăcea. Vezi definitia »

BISMÚT s. n. Metal alb-cenușiu cu reflexe roșietice, ale cărui săruri au întrebuințări în medicină. [Acc. și bísmut] – Fr. bismuth. Vezi definitia »

RECRÚT s.m. Tânăr aparținând ultimului contingent chemat sub arme; soldat încorporat de puțin timp. ♦ (Fig.; fam.) Persoană intrată de curând într-o asociație, într-o mișcare; începător. [Cf. fr. recrue, germ. Rekrut]. Vezi definitia »

ARGONAÚT s. m. 1. (mit.; pl.) eroi antici greci care au plecat în Colchida (pe corabia „Argo”) în căutarea lânii de aur. 2. (fig.) navigator îndrăzneț. 3. moluscă cefalopodă din mările calde. (< fr. argonaute, gr. argonautes) Vezi definitia »