Definita cuvantului elen
ELÉN, -Ă, eleni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține Greciei antice sau populației ei, privitor la Grecia antică sau la populația ei; elinesc. ♦ (Substantivat, f.; în forma elină) Limba greacă veche. 2. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația de bază a Greciei antice. [Var.: elín, -ă adj.] – Din ngr. Éllin, lat. Hellenes.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu elen
GREN, grenuri, s. n. (Met.) Intensificare bruscă și temporară a vântului, însoțită uneori de ploaie. – Din fr. grain [de vent]. Vezi definitia »
ȘPÍLHOZEN, șpilhozeni, s. m. Pantalonași cu bretele pentru copii. – Din germ. Spielhose. Vezi definitia »
CACOGÉN, -Ă adj. (Bot.; despre un organ) Care prezintă o structură genetică nefavorabilă. [< fr. cacogène]. Vezi definitia »
BLANKERS-KOEN, Fanny (1918-2004), atletă olandeză. Campioană olimpică (Londra, 1948) la patru probe (100 m, 200 m, 80 m garduri și ștafeta 4 x 100 m) și de cinci ori campioană europeană. În perioada 1938-1951 a îmbunătățit recordurile mondiale în cinci probe individuale. Vezi definitia »
FOTOGÉN, -Ă, fotogeni, -e, adj. Care produce și răspândește lumină. – Din fr. photogène. Vezi definitia »