MÓNTĂ s.f. 1. Împreunare a unui armăsar cu o iapă; (p. ext.) împreunare la animale. 2. Herghelie de armăsari pentru reproducere. [< fr. monte]. Vezi definitia »

pergamútă (-te), s. f. – Varietate de pară. – Var. bergamută, bergamota. Tc. beg armud „varietate de pară”, probabil prin intermediul ngr. περγαμότο, cf. it. bergamotto, fr. bergamote (Șeineanu, II, 291). Vezi definitia »

grotă mai largă și înaltă decât adâncă Vezi definitia »

selemahcésă s.f. (înv.) acont. Vezi definitia »

ENDOTOXÍNĂ s. f. toxină prezentă în microorganisme, care nu este eliberată decât după moartea acestora. (< fr. endotoxine) Vezi definitia »