Definita cuvantului tăgădui
tăgăduí (-uésc, -ít), vb. – A nega, a dezminți. Mag. tagadni (Cihac, II, 529; Gáldi, Dict., 97). – Der. tăgadă, s. f. (negație; contestație), deverbal sau din mag. tagad; tagă, s. f. (negație), sec. XVII, înv.; tăgăduială, s. f. (negație); tăgăduicios, adj. (îndoielnic), înv.; tăgăduitor, adj. (care tăgăduiește).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu tăgădui
șui6, șúie, adj., s.n. și f. (reg.) 1. (adj.) zvelt, subțire; îngust, mic; înalt, mlădios. 2. (s.n.) semn făcut la urechea oilor. 3. (s.f.) nume de pește. Vezi definitia »
scuțuí, pers. 3 sg. scúțuie, vb. IV refl. (reg.) a se înscorțoșa. Vezi definitia »
fărtăluí, fărtăluiésc, vb. IV (reg.) a fărtoi (v.). Vezi definitia »
MITUÍ, mituiesc, vb. IV. Tranz. A da cuiva mită. – Mită + suf. -ui. Vezi definitia »
teleguí, teleguiésc, vb. IV (reg.) a o duce greu, a suferi. Vezi definitia »