gótcă (-ci), s. f. – 1. Urzică (Tetrao bonasia). – 2. Varietăți de rațe (Anas tadorna, Anas moschata). Origine incertă. Ar putea fi o formație expresivă, ce ar imita strigătul păsării, cf. cotco(dac), după DAR; însă acest cuvînt diferă foarte mult de la rață la urzică. După Scriban, de la got „neam germanic”, ceea ce nu pare posibil. După Bogrea, Dacor., IV, 820, din rut. gotka „urzică”, ce pare totuși a proveni din rom. (Candrea, Elemente, 405). Cihac, II, 502, pleca de la mag. goca „rață”. Vezi definitia »

picnitúră, picnitúri, s.f. 1. (pop.) lovitură, izbitură. 2. (reg.) junghi, înțepătură (ca simptom al unei boli). 3. (reg.) toceală, rosătură; ruptură, gaură (la un obiect de îmbrăcăminte). Vezi definitia »

NUCLEOPLÁSMĂ s. f. carioplasmă. (< fr. nucléoplasme) Vezi definitia »

FIERTÚRĂ, fierturi, s. f. 1. Mâncare preparată prin fierbere. 2. Fierbere, clocot. – Fiert + suf. -ură. Vezi definitia »

HÚDIȚĂ (HUDÍȚĂ), hudițe (hudiți), s. f. (Reg.) Ulicioară. – Hudă + suf. -iță. Vezi definitia »